...Cu tutu roşuPoveste de Laura Grünberg, ilustrată de Zelmira SzaboȘtiți deja problema mea…Băiatul meu nu se scoală dimineața până când nu îi spun o poveste. Da. Ați citit bine. De adormit adoarme ușor, dar nu se scoală fără povești…și nu orice fel de povești…. Odată mi-a cerut să îi spun o poveste cu ”Î din i” sau una despre ”Căutarea de sine”! Acum, tocmai mi-a cerut să îi spun una despre Universul mic….. Iată ce i-am spus: În ziua când a împlinit șase ani, Iosif a primit în sfârşit cadoul mult visat - maşina roşie teleghidată. Ce bucuros a fost! S-a jucat ore în şir exersând manevre de "Formula 1" prin toată casa. Apoi, a ieşit afară să le-o arate prietenilor. Bineînţeles că toţi l-au invidiat. Iosif era foarte mândru, însă discuţia pe care a auzit-o l-a pus pe gânduri. Prietenul lui, Vlad, l-a întrebat pe George, cel mai mare dintre ei. Ceilalţi copii chicoteau: "Din nou, savantul nostru cu întrebări..." Dar Vlad nu se lăsă. George, care uneori mai şi ştia să răspundă la întrebările ciudate ale lui Vlad, dădu din umeri. Atunci... poate că dispare şi ... şi mama... şi tata... şi cel care vorbea începu să râdă. Toţi au pornit-o către teren uitând de această discuţie. Numai Iosif, cu maşina în mână, se gândea la întrebarea lui Vlad. Oare când doarme, maşina lui mai este? Toată ziua s-a frământat. Închidea ochii şi apoi deschizându-i brusc se uita în jur să vadă dacă toate sunt la locul lor. Erau. Încă o dată. Ochii închişi. Parcă nimic nu se schimba. Dar dacă... nu putea fi sigur. Iar noaptea?! Dormea ore în şir... maşina putea dispărea.
Iosif şi-a amintit că citise o poveste în care fiul cel mic al unui împărat salvase merele de aur rămânând treaz noaptea cu ajutorul unor săbii înfipte în jurul său. În locul săbiilor, Iosif luă o cutie de ace şi le împrăştie pe pernă. Cum îl lua somnul, punea capul jos, se înţepa şi se trezea. A reuşit în acest fel să nu mai doarmă. Îl rugă şi pe tatăl lui să facă la fel, ca nu cumva să dispară mama. Bineînţeles că cei mari n-au înţeles nimic din spaima lui. Au chemat doctorul. Iosif a închis ochii. Îl ura pe doctor. El putea să dispară.
Iosif nu l-a ascultat nici pe Vlad. Maşina lui nu trebuia să dispară. Ţinea la ea ca la ochii din cap. De atunci, inventează tot felul de strategii, ca să nu doarmă și să fie astfel sigur că o bucăţică de lume- care include maşina lui roşie- este salvată astfel de la o posibilă dispariţie. Dar oare cât va rezista? Dar cu restul lumii ce facem? Dacă ne vom trezi într-o dimineaţă şi vom observa că ceva drag nouă - o bancă, o fotografie, sau cine ştie... soarele - a dispărut din neatenţia noastră? Oare ce e de făcut? |
- Auzi, George... ce se întâmplă cu lucrurile când închidem ochii?
A încercat să nu doarmă în prima noapte. Voia ca toate să rămână la locul lor. Lui îi plăcea camera aşa cum era, maşina exact cum era. Spre dimineaţă l-a furat somnul. Nici în următoarele nopţi nu a reuşit să rămână tot timpul treaz. Avea cearcăne la ochi şi părinţii erau tare îngrijoraţi.
După câtva timp, îl vizită Vlad, întrebându-l ce are.