Gata cu temele!

Poveste de Maria Pîrvescu
(10 ani, clasa a III-a , Şcoala Gimnazială Nr. 131, Bucureşti)
ilustrație Raluca Anghel

- Temele astea! Nu le mai fac niciodată!

Asta zicea Teo. Da, da, el, copilul conştiincios pe care îl ştiţi. Habar nu aveţi ce i s-a întâmplat. Dar o să vă povestesc şi o să înţelegeţi.

A avut de făcut o temă grea: caracterizarea unei vrăjitoare. Normal că a scris că vrăjitoarea este bătrână, urâtă şi rea. Că este pusă pe fapte rele şi că nimeni nu o iubește.                  

Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar cred că, într-un moment de neatenţie, vântul cel neastâmpărat i-a luat ciorna şi a purtat-o departe, peste munţi şi ape, tocmai pe întunecatul Tărâm al Vrăjitoarelor. Degeaba am alergat după ea, că nu am reuşit să o prind. Eram tare îngrijorat, dar nu mai aveam ce face. M-am hotărât să fiu atent şi să stau mereu la pândă.

Ghinion! Lucrul de care mă temeam cel mai mult s-a întâmplat. Cea mai rea şi mai răzbunătoare dintre vrăjitoare a citit tot ceea ce scrisese Teo. În zadar au încercat celelalte să îi explice că băiatul a fost obligat să facă tema, ca să nu ia notă mică, cotoroanța nici nu a vrut să audă.                        

Prin urmare, şi-a pregătit mătura şi a făcut o vrajă care a adus-o chiar în România. Din păcate pentru ea, G.P.S.-ul vrăjitoresc s-a defectat și a trimis-o tocmai la Timişoara.

Tare s-a mai înfuriat! A vrut să facă o nouă vrajă, care să o aducă în Bucureşti, însă… surpriză… Aici, în lumea reală, magia nu mai funcționa.

Vă întrebaţi cum a trecut neobservată cu nasul coroiat şi cu faţa plină de negi? Simplu! Era noaptea de Halloween şi toată lumea era costumată.

Ce să facă? A aflat că cel mai rapid mijloc de transport este avionul. Şi-a cumpărat un bilet, dar nu a găsit loc decât la clasa economic. Nu a fost deloc comod și zborul nu i-a priit. A avut parte de furtună şi de multe turbulenţe, aşa că tot drumul i-a fost rău și a stat cu nasul în pungă. Slăbită, ameţită, clătinându-se pe picioarele subțiri, a coborât ultima din avion.

A căutat disperată un taxi, dar nu a mai găsit. A fost nevoită să se suie într-unul dintre faimoasele noastre autobuze R.A.T.B. Era o înghesuială de nedescris! A fost aproape strivită şi toată lumea a călcat-o pe picioare de nenumărate ori.

Transpirată şi respirând cu greu, a ajuns în faţa casei noastre. Am încercat din răsputeri să o alung, dar Teo m-a oprit. I s-a făcut milă de ea. A văzut că nu mai avea putere. Nici nu mai voia să se răzbune. Îşi dorea doar să se întoarcă în lumea ei.

Băiatului i-a fost milă de ea, aşa că a deschis un portal magic aflat între paginile unei cărți de povești. Așa a ajuns din nou acasă, la suratele ei.   

Uf, de data asta am scăpat cu bine, dar ce s-ar fi întâmplat dacă nu îşi pierdea puterile? Aşa că l-am auzit pe Teo spunând hotărât:

- Gata cu temele! N-am să le mai fac niciodată! Sau, dacă mă gândesc bine, poate că am să le fac totuși. Dacă o să primesc o temă despre zânele bune? Asta mi-ar plăcea, pentru că ele iubesc copiii şi îi ajută. Sau şi mai bine. Se pare că și temele au rostul lor.
- Ham, ham!, am aprobat eu şi am dat bucuros din coadă.

Tu ce ai face în locul lui Teo?