Vizita lui Dadece

de Laura Grűnberg, ilustrații de Zelmira Szabo

Azi dimineață m-am trezit cu cineva în gândurile mele. Cineva nici mic, nici mare, nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici om, nici neom și care mirosea a depărtare. Cred că vine de pe altă planetă, pentru că pune doar întrebări caraghioase. Nu știu ce să fac cu el… sau cu ea. Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar este clar că habar nu are cum stau lucrurile pe la noi pe Pământ, iar eu sunt prea mică să îi explic. De când a venit, mă bombardează cu întrebări bizare și nu dă semne că ar vrea să plece.

– Cine ești?
– Laura.
– Maura?
– Nu, Laura.
– Saura?
– NUUU , L….A…U….R……A!
– De ce nu Matei?
– Pentru că sunt fetiță.
– Și ce dacă?
– Cum adică „și ce dacă”?
– Nu poți să fii fetiță și să te cheme Matei?
– Nu.
– Ce nu?
– Da’ de unde știi că ești fetiță?
– Păi știu – am păpuși, găuri în urechi, rochițe, o ajut pe mama la bucătărie, merg la balet și o să mă fac topmodel sau cântăreață. Da’ tu cine ești?
– Da’ de ce?
– Pentru că e frumos să te prezinți când vii în casa cuiva.
– Da’ de ce?
– Cum adică „da’ de ce”?
– Așa mă cheamă: Dadece.
Astfel a început discuția mea cu Dadece, discuție care, din acel moment, nu a mai încetat.
– Da’ de ce te îmbraci în roz și e camera plină cu păpușile astea silfide și blonde?
– Pentru că sunt fetiță și cu asta se joacă fetele pe aici.
– Da’ de ce nu te joci și tu cu altceva? Nu te plictisești?

- Sinceră să fiu, nu prea îmi cumpără nimeni altceva…
– Atunci nu mai fi Laura!
– Nu pot.
– Da' de ce? Poate nu vrei! Fii și Matei și o să primești și altceva…
Nici nu am apucat să mă gândesc la ce mi-a spus, că Dadece a continuat cu alte întrebări. Aratând cu degetul spre celelalte camere de unde se auzeau zgomote, m-a întrebat un pic speriat:
– Cine sunt ființele acelea de dincolo?
– Părinții mei.
– Da’ de ce doi?
– Așa are mai toată lumea aici: o mamă și un tată… eu mai stau și cu o bunică.
– Deci trei părinți.
– Nu, doi părinți și o bunică, adică o mamă de mamă. Uite, îi spun eu arătând spre bucătărie, acolo e mama mea.
– Mama mea… spuse Dadece  cu o voce schimbată. Ființa aceea din camera cu mirosuri e mama ta și a mea?
– A mea.
– Da, a mea. Și de ce stă în bucătărie?
– Pentru că acolo e locul  mamelor când vin de la serviciu.
– Da' de ce?
– Pentru că oamenii trebuie să mănânce și la noi mamele și bunicile gătesc foarte bine.
– Și pe unde mai stă mama?
– Nu prea stă – spală, calcă, merge la cumpărături, mai are și serviciu.
– Și atunci când mai e mama ta?
Am tăcut, că nu am știut ce să îi răspund.
– Și părintele în pantaloni, cine e și ce face acolo? E bunica?
– Of, Doamne, cum să fie bunica? E tata. Se uită la televizor, că e meci de fotbal.
– E tata pentru că are pantaloni sau pentru că se uită la fotbal?
– Pentru că are pantaloni e băiat, da’ tată e… nu știu de ce… adică nu știu cum să explic... orice mamă are și un tată… și ei au copii.
– Și ce mai au?
– Case, mașini, servicii, credite, probleme…
– Și copii. Au case, mașini, servicii, credite și copii.
– Cu copiii e altceva. Dar tu chiar că habar nu ai de nimic din ce se întâmplă pe aici. Tu de unde vii și ce vrei de fapt de la mine?
Înțelegeți acum în ce situație complicată sunt… Am doar cinci ani. Ce să pricep eu din toate acestea, mai ales că mă bombardează permanent cu alte și alte întrebări?
– Tu ai de gând să crești?
– Ce întrebare! Normal că o să cresc. Tocmai îți spuneam că o să mă fac mare și o să fiu topmodel.
– Și mamă nu o să fii?
– Ba da, și mamă.
– Atunci o să stai la bucătărie și o să faci cumpărături. Mai bine fă-te tată!
– Tu chiar nu poți pricepe că dacă ești fată, ești fată și dacă ești băiat, ești băiat!
– Da’ de ce? Ție nu îți place fotbalul?
– Ba da, foarte mult.
– Atunci de ce te duci la balet? Și ce, fetele nu au creier?
– Bineînțeles că au.
– Atunci de ce nu vrei să te faci și astronaută sau președintă de țară?
Dadece mă întreabă încontinuu câte ceva. E prima dată în viață când mă doare capul. Am impresia că nu are de gând să mai plece de la mine. Se pare că așa se întâmplă când începi să crești cu adevărat – de pe tărâmuri misterioase, neștiute de nimeni, vine pe nepusă masă Dadece în vizită. Pregătiți-vă!